Despre credinta, religie si stiinta (partea a III-a)

Salut,

Bine te-am regasit si astazi. Sa continuam discutia pe care am inceput-o despre credinta si religie si sa vorbim in continuare desre stiinta.

Sa incepem cu definitia stiintei conform DEX ’09:

„ȘTIÍNȚĂ, științe, s.f. I. 1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. (…) II. 1. Tip de cunoaștere sigură și rațională în legătură cu natura lucrurilor și a condițiilor lor de existență în forma unui corp de adevăruri despre un obiect propriu. 2. Ansamblu de cunoștințe despre un obiect dat sau distinct (natură, societate, gândire etc.) dobândite prin descoperirea legilor obiective ale fenomenelor și explicarea lor. 3. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție. (…) ◊ Om de știință = savant, învățat. [Pr.: ști-in-] — Ști + suf. –ință (cu unele sensuri după fr. science).”

Nu vreau sa discutam aici despre concepte filosofice referitoare la stiinta, ci doar ce inseamna stiinta pentru noi, in general.

Stiinta inseamna cunoastere, iar aceasta cunoastere este fundamentata pe baza unor dovezi rationale si obiective. Stiinta nu se bazeaza pe sentimente si presupuneri. Stiinta se bazeaza pe fapte concrete si care pot fi dovedite.

O teorie, chiar daca este adevarata, nu este acceptata ca atare doar pentru ca este frumos enuntata, pare logica, persoana care a formulat-o este o persoana cunoscuta, agreata si pare credibila. Ea trebuie dovedita prin experimente. Iar aceste experimente trebuie efectuate in conditii bine stabilite, trebuie sa fie reproductibile, iar rezultatele lor trebuie sa confirme veridicitatea teoriei care a enuntat relatiile intre parametrii initiali si rezultatele obtinute. Din acest motiv, intalnim in diferite domenii teorii care, desi sustinute de o parte dintre oameni, neputand fi dovedite experimental, au ramas la stadiul de teorii. Sunt cunoscute, sunt studiate in continuare, dar nu sunt acceptate ca legi sau principii stiintifice pana cand nu vor exista dovezi clare care sa le sustina.

Scopul stiintei este acela de a ne ajuta sa cunoastem adevarul din ceea ce ne inconjoara si sa eliminam lucrurile false. La acest adevar ajungem cercetand, cautand. Stiinta este intr-o continua dezvoltare. Mereu descoperim lucruri noi. Unele dintre ele existau deja, dar noi nu le cunosteam, iar altele sunt rezultatul creatiei noastre.

Stiinta nu cunoaste granite, iar rezultatele ei trebuie folosite in folosul omenirii. Stiinta apare la prima vedere cu o infatisare nobila si dezinteresata. Dar intrucat nu traim intr-o lume utopica, sa vorbim si despre partea intunecata a stiintei.

Oamenii de stiinta se prespune ca au o anumita educatie si conduita morala, aceste trasaturi ghidandu-i spre gasirea adevarului. In mod normal, pornim de la o intrebare si cautam un raspuns, indiferent daca acel raspuns vine in sprijinul sau in defavoarea teoriei noastre. Din pacate, insa, de multe ori, lipsa de moralitate isi face simtita prezenta si in mediul stiintific. Unii oameni pornesc in activitatea de cercetare avand deja un rezultat stabilit, iar ei isi canalizeaza cautarile doar in scopul sustinerii acelui rezultat, ignorand adeseori toate dovezile care sunt impotriva. Partea buna este ca, in final, in stiinta, adevarul iese intotdeauna la iveala. Partea mai putin buna este ca acest lucru se intampla dupa o perioada de timp care, uneori, poate fi destul de indelungata, atat de indelungata incat cel care este responsabil de ascunderea adevarului sa nu mai poata suporta consecintele actiunii lui.

Alt aspect negativ al stiintei este ca de-a lungul istoriei, ea a evoluat cel mai mult in perioade de conflict. Din punct de vedere al tehnologiei, aceasta a avansat cel mai mult in perioada premergatoare si in timpul celor doua razboaie mondiale. Este in natura noastra, ca oameni, mai intai sa descoperim puterea distrugatoare a unui lucru si apoi sa cautam aspectele folositoare. Un exemplu foarte elocvent ar fi descoperirea fisiunii nucleare. Desi au existat si unele idei de folosire a acesteia in scopuri pasnice, primul mod practic a fost crearea si utilizarea bombei atomice. Prima centrala nuclearelectrica care a alimentat un sistem energetic a facut acest lucru la 10 ani de la detonarea bombei atomice la Hiroshima. La fel cum primele obiecte create de oameni au fost cele folosite ca arme. N-ar fi exclus ca ultimul lucru creat de om sa fie tot o arma.

Noi, oamenii, ne dorim sa cunoastem si sa intelegem ce se intampla in jurul nostru. Ne punem intrebari si cautam raspunsuri. Vrem sa stim ce s-a intamplat in trecut si dorim sa putem anticipa ce se va intampla in viitor. Insa, cu cat ne indepartam de prezent creste gradul de incertitudine cu care putem cunoaste trecutul sau cu care putem anticipa viitorul. Cu toate acestea, stim ca prezentul nostru este consecinta intamplarilor din trecut si trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru modul in care va arata viitorul. Cu cat creste gradul de cunoastere, creste si responsabilitatea noastra fata de generatiile viitoare.

Pana data viitoare, ai grija de tine si iti doresc o zi frumoasa.

Cu respect,

Catalin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s