Despre credinta, religie si stiinta (partea a II-a)

Salut,

Bine te-am regasit. Dupa cum ti-am promis, dupa ce am vorbit despre credinta, vom vorbi acum despre religie.

Pentru inceput ce este religia? Conform DEX ’98 :

„RELÍGIE, religii, s. f. 1. Sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.”

Dupa cum ti-am spus deja, credinta este ceva individual, la fel ca si sentimentele. Religia este deja ceva organizat, care implica acceptarea unor teze si invataturi fundamentale, dogme. Religia presupune o serie de ritualuri care trebuie respectate de toti credinciosii. Asadar, credinta ne-o manifestam liber, individual. Religia o practicam in cadrul unui grup si in limita unor reguli impuse si pe care trebuie sa le acceptam ca atare. Fiecare religie se bazeaza pe una sau mai multe lucrari fundamentale. Fiecare religie are ritualuri specifice pentru botez (accederea unui nou membru in comunitate), casatorie si inmormantare. De asemenea exista sarbatori specifice fiecarei religii.

Serviciul religios este condus de un slujitor al cultului respectiv, care este investit cu dreptul de a oficia. Si de aici incep problemele. In unele religii cel care conduce slujba poate fi ales de catre participanti fara a avea o functie oficiala, cum este cazul in islam. In alte religii, cum este si cazul religiei crestine, slujba poate fi oficiata doar de catre un slujitor investit din randul clerului (hirotonit) si care are cel putin rangul de preot. Indiferent de modul in care este ales, cel care conduce slujba o face conform dogmelor religioase care stau la baza religiei respective. Ca si in armata cu ordinele, dogmele nu se discuta, dogmele se aplica.

Religia, in general, are caracter transnational si chiar daca state teocratice nu prea mai exista astazi (cu cateva exceptii) religia are un rol important in politica statelor. De-a lungul timpului religia a fost folosita ca mijloc de conducere de catre oameni uniti de diverse interese care de cele mai multe ori nu aveau nicio legatura cu credinta. In numele credintei, armatele conduse din umbra de lideri religiosi au masacrat oameni indiferent de sex, varsta, rasa, nationalite, doar pentru ca acei oameni imbratisau alta religie.

Si acum intrebarea este ce au in comun credinta si prapadul produs de religie? Raspunsul este simplu, credinciosii. Credinciosii sunt soldatii religiei. Ei sunt manipulati si indoctrinati pentru ca ei reprezinta primul zid de aparare al religiei. Oamenii ajung sa se urasca, sa se lupte, sa se omoare nu datorita credintei, ci datorita indoctrinarii religioase la care au fost supusi si pe care au acceptat-o. In general, „legile” propovaduite de fiecare religie sunt cam aceleasi:

  • reguli de convietuire in societate: sa nu comiti crime si faradelegi, sa respecti oamenii si natura.
  • reguli cu privire la divinitate: sa-l slavesti pe (dumne)zeul acelei religii, sa-ti fie frica de el si nu cumva sa crezi in alt (dumne)zeu pentru ca toti ceilalti (dumne)zei nu exista, ei sunt falsi si toate celelalte religii sunt mincinoase.

Regulile din cea de-a doua categorie preleveaza in fata celor din prima categorie. Cu alte cuvinte sa nu omori oameni de aceeasi religie cu tine. Asta este rau, Dumnezeul tau te vede si te pedepseste. Dar sa omori oameni din alta religie este in regula daca asta serveste intereselor religiei tale. Cam asta a fost si modul in care biserica a motivat cruciadele „sfinte” impotriva „paganilor”. Cam in acelasi mod, astazi, aproape 1000 de ani mai tarziu, extremistii religiosi instiga la ura si violenta.

Fiecare om este liber sa-si puna intrebari si sa caute raspunsuri, iar religia nu ar trebui sa fie o piedica in acest sens. Din pacate, chiar daca in unele religii oamenii sunt indemnati sa invete, sa caute, sa cunoasca, liderii religiosi sunt cei care incearca sa le ingradeasca oamenilor accesul la educatie si cunoastere tocmai pentru ca oamenii fara educatie sunt mai usor de condus si de manipulat. In alte religii, liderii au reusit sa introduca fraze de genul „crede si nu cerceta” in lucrarile fundamentale tocmai pentru a-si legitima dreptul de a ingradi accesul oamenilor la cunoastere.

Nu credinta in Dumnezeu a ars pe rug minti luminate in perioada renascentista, ci un grup de oameni care asumandu-si legitimitatea divinitatii, in numele bisericii catolice, a incercat tot ce a putut pentru a limita cunostintele oamenilor. Din pacate, astazi, Biserica Ortodoxa Romana promoveaza asa ceva (nu are importanta daca auditoriul este format din copii sau adulti).

Parerea mea este ca rolul bisericii ar trebui sa fie acela de a promova toleranta si respectul fata de oameni, dorinta de a-ti ajuta semenii si de a proteja natura, iar reprezentantii ei ar trebui sa fie exemple pentru intreaga comunitate. Preotii ar trebui sa aduca liniste si pace in mijlocul oamenilor nu sa-i jegmaneasca, sa-i indoctrineze si sa-i insele in numele religiei.

Acesta este diferenta intre credinta si religie. Tu singur hotarasti ceea ce crezi tu ca este mai bine pentru tine. Pana data viitoare cand vom vorbi de spre stiinta, ai grija de tine si de cei de langa tine.

Iti doresc o zi frumoasa.

Cu respect,

Catalin

2 thoughts on “Despre credinta, religie si stiinta (partea a II-a)

    • Multumesc pentru ca ai avut rabdare sa citesti si ca mi-ai scris.

      Ceea ce scriu este doar ceea ce gandesc si simt. Nu sunt in masura sa creez sau sa promovez ideologii. Incerc doar sa spun, asa cum pot, care este parerea mea referitoare la sentimentele si trairile interioare, care sunt ale fiecaruia dintre noi, si modul in care altii incearca sa ne manipuleze sau sa ne ia in deradere. Nu pot sa conving pe nimeni ca parerile mele sunt cele corecte, nici nu incerc sa fac asta. Fiecare om este liber sa se informeze, sa judece „cu creierul si cu inima”, sa-si formeze propria parere si sa actioneze in consecinta.

      Iti doresc o zi buna.

      Catalin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s