Despre credinta, religie si stiinta (partea I-a)

Salut,

Ieri un prieten mi-a dat un link la un articol postat de Lucian Mindruta pe blog-ul lui. Articolul se refera la faptul ca in manualul de geografie de clasa a VI-a scrie ca Pamantul s-a format acum 3 miliarde de ani si in plus este adaugata o nota in care expusa si varianta biblica conform careia Pamantul a fost creat de Dumnezeu acum 6000 de ani. Bineinteles, s-au iscat o gramada de discutii despre credinta, religie, stiinta. Am comentat si eu, poate prea mult. Recunosc nu prea am obiceiul sa citesc blog-uri si cu atat mai putin sa comentez. Dar am simtit nevoia sa fac asta pentru ca eu cred ca majoritatea parerilor contradictorii pornesc de la faptul ca nu prea ascultam ce spun cei de langa noi si nici nu prea avem rabdare sa incercam sa intelegem. Parerea mea despre subiectul acesta poti o citesti aici.

Asadar, m-am gandit sa scriu cateva articole diferite despre credinta, religie si stiinta. Si pentru inceput voi incepe cu credinta. De ce? Nu stiu. Poate pentru ca e prima in ordine alfabetica sau pentru ca asa s-a nimerit.

Pentru inceput sa vedem ce inseamna credinta. Conform DEX ’98 :

„CREDÍNȚĂ, credințe, s. f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine (…) 5. Convingere despre existența lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești; religie, cult. – Lat. *credentia.”

De la bun inceput o sa incerc sa fac abstractie de religie si o sa intelegi mai tarziu de ce.

Asadar, credinta este convingerea mea de a crede in ceva sau in cineva. Ca sa ne lamurim de la inceput, am fost botezat crestin otrodox si cred in Dumnezeu. Nu pentru ca strabunicii mei pe care am avut norocul sa-i cunosc erau niste oameni foarte credinciosi si blanzi si nu pentru ca bunicii mei sunt si ei la randul lor foarte credinciosi. Insa modul in care eu cred in Dumnezeu este diferit de al lor. Foarte posibil este diferit si de al tau. Eu nu cred in Dumnezeu ca intr-un batran cu balba alba care sta pe un tron desupra norilor si atunci cand murim ne ia la intrebari ce-am facut bine si ce-am facut rau in viata noastra. Pentru mine Dumnezeu este ceva absolut, este lumina, este energie, este ceva ce sincer, nici nu pot descrie in cuvinte.

Credinta este ceva ce se naste in fiecare dintre noi, indiferent de religia pe care o imbratisam. Pentru majoritatea dintre noi mai corect ar fi sa spunem religia care ne-a imbratisat, pentru ca am fost botezati la cateva luni dupa ce ne-am nascut. Nu cred ca la varsta respectiva majoritatea dintre noi sa fi avut cunostinte despre diferitele religii existente inainte de a ne fi decis care religie am vrea sa o urmam daca am fi vrut sa urmam una. Eu unul cel putin nu-mi aduc aminte nimic din perioada respectiva si cu atat mai putin daca m-a intrebat cineva daca sunt de acord sa fiu botezat. Nu am semnat nimic in sensul asta sau cel putin pana acum nu mi-a fost prezentata o dovada in acest sens. Deja cred ca ai observat primele diferente intre credinta si religie.

Credinta este ceea ce, de cele mai multe ori in situatii dificile, ne da putere sa mergem mai departe. As indrazni sa spun ca a crede inseamna a iubi. A crede in Dumnezeu inseamna a-l iubi pe Dumnezeu, la fel cum iti iubesti parintii sau copiii, neconditionat, fara sa ceri ceva in schimb.

Dar poate tu nu esti crestin si o sa-mi spui ca tu nu crezi in Dumnezeu. Dupa cum ti-am mai spus Dumnezeu nu este o persoana, este un concept. Poate esti musulman, budist, hindus sau sintoist.La fel de bine poti sa crezi doar in tine si toate religiile sa ti se para prostii. Independent de religie, noi credem in ceva.

Din nevoia de a-si manifesta credinta oamenii au inceput sa construiasca temple. Noi, crestinii, le spunem biserici. Unii dintre noi simt ca pot sa-si manifeste mai bine trairile spirituale in aceste lacase de cult. Altii simt nevoia sa se izoleze de restul lumii si sa mediteze in liniste. Modul principal prin care noi oamenii ne exprimam este limba, vorbita sau scrisa. In consecinta, pentru a ne exprima credinta atunci cand dorim sa comunicam cu divinitatea folosim rugaciunile. Rugaciuni pe care le invatam din diferite carti sau pe care, poate, ni le inventam singuri.

In concluzie, actul de credinta il savarsim fara sa ne ajute nimeni. Cu siguranta ne bucuram atunci cand intalnim alti oameni care ne impartasesc credinta. Unii oamenii cred mai mult, iar altii cred mai putin. Dar credinta este de sine statatoare, este imaculata, este pura. Este un sentiment si nu are legatura cu altceva, la fel cum pentru a iubi nu avem nevoie nici de indrumatori si nici de ritualuri.

Vor exista intotdeauna unii care vor incerca sa profite de credinta celorlalti. Dar despre asta iti voi spune mai multe in partea a II-a, in care iti voi vorbi despre religie. Pana atunci ai grija de tine.

Cu bine,

Catalin

One thought on “Despre credinta, religie si stiinta (partea I-a)

  1. Pingback: Despre credinta, religie si stiinta (partea a III-a) | Colţul meu de libertate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s